Česká centra, Czech Centres

Česká centra / Czech centres - logo

Noutăţi

Toate stirile

Cinci întrebări pentru Larisa Sitar şi Roman Štětina

8.07.2016 | Interviul a fost realizat în cadrul pregătirii expoziţiei Fortăreața Singurătății din pădurea sfântă a zgomotului etern care a avut vernisajul în data de 7 iulie 2016 la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti. Expoziţia este deschisă până la 28 august.

Ce a stat la baza expoziţiei voastre la MNAC?
R.Š.: La baza expoziţiei a stat conceptul curatoarelor Anca Mihuleț şi Diana Marinca. Fiecare dintre ele a ales un artist: Diana a ales-o pe Larisa, iar Anca a ales lucrările mele. În cazul meu, întâmplarea a fost că în 2014 Anca a văzut filmul „Lost case“ (Ztracený případ) din cadrul Premiului pentru tinerii artişti vizuali „Jindřich Chalupecký“ şi am stat un pic de vorbă, atunci m-a abordat.
L.S.: Am lucrat cu Diana la alte 2 expoziţii. Prima dintre ele s-a numit Pasaj şi a avut loc la MNAC Anexa, iar cea de-a doua a fost construită pornind de la o expoziţie cu care am câştigat un concurs ICR pentru Bienala de la Veneţia.


Sunteţi conduşi de curatori sau există o imagine clară a mesajului pe care vrea să-l transmită expoziţia? Mă interesează cum se desfăşoară dialogul dintre voi, dacă, în calitate de autori, căutaţi alte puncte de intersecţie şi cum s-a desfăşurat procesul de instalare?

 R.Š.: Punctele de intersecţie sunt incluse în obiectele noastre ca atare, este vorba despre o anumită capacitate de a cola, despre lucrări cu trimiteri istorice, ready-made sau despre apropriaţie. Aceste legături sunt profunde şi nu este nevoie de realizarea unei instalaţii comune, este  suficient să pui obiectele unul lângă celălalt.
L.S.: Diana şi Anca au început expoziţia ca pe un dialog, fiecare contribuind cu un impuls sau cu un răspuns. Am colaborat în sensul că am propus lucrări încercând totodată să păstrăm structura de dialog.

Din instalaţie este evident că Doriforos şi instalaţia din flori sunt motivul principal.

 R.Š.: Până în ultima clipă nu a fost clar dacă va fi aici şi e bine că au reuşit să-l aducă şi că nu se află doar pe afiş. Copia expusă a fost făcută după  o altă copie pentru că originalul nu s-a păstrat. Ceea ce curge pe statuie este plastelină inteligentă, un material care nu îşi păstrează forma şi curge continuu, iar picurii ei încearcă să amintească de modul în care ar fi putut să arate acel Doriforos original. Amintirea trecutului este unul dintre punctele de intersecţie ale expoziţiei noastre.
L.S. Am simţit că lucrările noastre se potrivesc foarte bine şi se pot mixa şi mai mult. Expoziţia este mai coerentă decât imaginea cu cele două lucrări pe care am ales-o pentru afiş.  

Ce înseamnă instalaţia din flori? Este o amintire a expoziţiei de salon de la cumpăna secolelor 19 şi 20?

 L.S.: Nu neapărat, nu are nimic de-a face cu imperialismul. Se referă mai mult la realizarea unui spaţiu prietenos în expoziţie.  


Iar pentru tine este important ca vizitatorul să aibă o pauză şi să se poată odihni.

L.S.: Bineînţeles şi am fost foarte curioasă să văd ce formă va lua instalaţia pentru că obiectele au fost aduse de oameni diferiţi.